Intalneste-te pe TINE

miercuri, 27 februarie 2013

Intrebarea "cine sunt cu adevarat?" este o intrebare foarte sireata. De cele mai multe ori orice intrebare are un raspuns clar. Insa aceasta intrebare isi schimba mereu raspunsul, sau probabil de cele mai multe ori nu esti sigur de raspunsul pe care il dai.

Vizionarul Shakespeare punea si el intrebarea altfel "A fi sau a nu fi?". In Hamlet trateaza o sumedenie de teme, care mai tarziu au evoluat in stiinte. De aceea poate e genial.

Cine esti cu adevarat? Cand esti intr-o stare faina,intr-o stare in care urmeaza sa dobandesti ceva, probabil ca raspunsul este unul ce iti ancoreaza intentia de ceea ce urmeaza sa faci. Macar e personal. EU SUNT...

Dar imagineaza-ti o camera unde te vezi pe tine in saptezeci de mii de feluri. Imagineaza-ti proiectiile propriului tau eu vazut de altii. Esti in moduri diferite pentru sute de oameni. Asa te percep ei. Dar oare e adevarat? Cine a generat aceste proiectii? Cum au inceput? Imagineaza-ti ca te oglindesti intr-o proiectie si vrei sa dai alta reflexie, pentru ca nu iti place ceea ce vezi. Asadar, acea reflexie genereaza alta imagine care va genera alta imagine etc. E un exercitiu de imaginatie interesant...

Unde vreau sa ajung? Daca te-ai oglindit in altcineva generand asadar o reflexie, care nu ti-a placut, ai vrut sa o schimbi. Ai generat alta reflexie, care a generat alta etc. Practic TU UNDE ESTI IN TOATA ACEASTA POVESTE? IN SPATELE A MII DE REFLEXII. Este daca vrei TELEFONUL FARA FIR.

Daca te-ai gandi cu adevarat la tine, ti-ai da timp doar pentru tine. Sa te intalnesti cu tine si sa ai placerea de a te cunoaste cu adevarat, Dorinte, aspiratii, gusturi, culori, iubiri, respiratie, clipit. Sunt probabil elemente de care nici u stiai ca iti plac. De ce iti placea uneori culoarea rosie si alte ori culoarea albastra. Sa fi chiar atat de nehotarat. Sau ti-a placut rosu pentru ca asa cerea contextul? Dar tie atunci ce iti placea cu adevarat?

Uneori iti dai singur semnale - obosesti, ti se intampla lucruri ciudate pe care nu le doresti. Probabil ca EUL tau se simte abandonat, singur si te striga. Opreste-te o clipa si asculta-l!

INTALNESTE-TE CU TINE!
workshop dezvoltare personala

joi, 21 februarie 2013

O intalnire intima si personala (profunda si autentica) cu propriului tau EU. Te cunosti pe tine, te imprietenesti cu tine, si schimbi o adresa de corespondenta spirituala, sa stii unde te poti gasi atunci cand ai nevoie de tine. Asta pentru ca in interior se afla toate raspunsurile. “BUNA EU!” “SALUT EU!” “…A TRECUT MULTA VREME DE CAND NU AM STAT DE VORBA CA DE LA EU LA EU!”

Arta este prima forma de psihologie si analiza. Prin ea omul primitiv a analizat fenomenele naturii,le-a zeificat, apoi inconstient s-a analizat pe sine. Inconstient si-a pus intrebari despre sine si si-a incantat sufletul prin muzica si poezie. Noile trend-uri in dezvoltare personala se indreapta oarecum spre omul vechi – in comunuiune cu natura.

Te invit, asadar, la un workshop de dezvoltare personala – un workshop care reprezinta SPECTACOLUL TAU. Regia TU, Coregrafia TU, Distributia TU si TOT TU.

Activitati de natura ludica, din aria teatrului – invatam sa ne cunoastem prin joc: improvizatir, exercitii practice de analiza tranzactionala, meditatii ghidate, muzica

Te-ai intrebat vreodata, serios, cine esti cu adevarat? Ai asteptat sa primesti vreun raspuns? Cum ar fi sa te intalnesti pe tine? Imagineaza-ti “Sa te privesti, sa te analizezi… cred ca aveti multe sa va spuneti…”

Descopera-ti valorile si descopera-te pe tine ca valoare adaugata a acestei lumi!

Vrei sa afli cat esti de bine cand esti TU? Ti-au zis multi ca esti bun in anume domeniu, poate in ceea ce ei au nevoie - si te-ai dedicat sa le confirmi nevoia - dar oare TU? La ce esti TU bine pentru TINE?

Accepta cadourile oferite de univers! Iti doresti ceva cu toata fiinta? Atunci pregateste-te sa primesti. Afla revelatia iertarii si descopera senzationalul acceptarii a ceea ce esti cu adevarat… si asta o stii doar tu.

Asadar, ofera-ti o clipa cu tine!

Abonați-vă la: Postări (Atom)

testimoniale

"L-am cunoscut pe Orlando in urma cu trei ani in BootCamp-urile organizate de Andy Szekely.

Conceptul de teatru forum pe care il aducea in BootCamp era nou pentru mine.

Dincolo de ceea ce traiau cei implicati in teatru, ce mi-a atras atentia a fost modul in care lucra Orlando cu oamenii.

La prima vedere am fost tentata sa spun ca este vorba despre experienta in teatru si atat. Apoi am vazut cum traia alaturi de actori fiecare gest si fiecare emotie. Intervenea in momentele cheie cu pasiune demonstrand nu doar miscarile scenice si replicile, ci si acele gesturi fine care trasmiteau emotia.

Anul acesta am asistat din nou la repetitii si am vazut o schimbare extraordinara. Orlando este in acelasi timp actor, regizor, prieten plin de empatie si un trainer extrem de atent la detaliile semnificative si motivante pentru participanti.

Esti extraordinar, Orlando si multumesc pentru fiecare lectie pe care am invatat-o de la tine si alaturi de tine." Zoia Zarnescu

Cateva cuvinte depre trainingul la care am participat

In cele trei zile petrecute impreuna am simtit foarte multe: deschidere, acceptare, altruism, simpatie, emotie, empatie, aceeasi lungime de unda, conectare, credinta, sincronicitate, rezonanta si nu in ultimul rand IUBIRE. Multa iubire. Daca ar rebui sa aleg sentimentul dominant as alege iubirea. De ce? Pentru ca eu cred ca acest proiect pe care noi ne dorim sa-l facem viu, sa-l transformam in realitate nu are cum sa supravietuiasca daca nu porneste de la iubirea pentru oameni. Si din dorinta de a-i intelege intr-un mod profund.

Am simtit ca m-am conectat cu toata lumea care a participat, am simtit ca am rezolvat fiecare dintre noi niste probleme, ca am spart niste bariere care probabil ca ne tineau in loc, ca am renuntat la atasamente din trecut. Cred ca aceasta conexiune care s-a creat intre noi va fi una de durata, daca o hranim frumos (cu iubire, revin la iubire:) si daca avem grija de ea. Simt ca am evoluat cu totii in 3 zile cat altii in 3 luni, ani sau decenii. Cine stie?

De cateva ori m-am emotionat foarte tare si am simtit pe toata lumea din jur la fel. Pentru mine asta inseamna adevar, inseamna ca am facut ceva autentic. Si am avut si dovada unei eliberari, daca ii pot spune asa. Ti-am spus foarte pe scurt pe facebook, cand am ajuns acasa duminica am eliminat o pietricica pe gura. Nu mancam nimic, nu beam nimic in acel moment. Pur si simplu a iesit din mine o piatra mica , care arata ca o sticla mata. Am fost foarte placut surpinsa.

Vreau sa iti multumesc ca ai tinut acest training, ca ne ai ghidat pe toate intr-o zona foarte frumoasa si profunda, pe care majoritatea oamenilor prefera sa o evite pentru ca nu o inteleg si le e frica de ea. Iti multumesc ca mi-ai dat ocazia sa te cunosc a doua oara. Te ai schimbat foarte mult si in foarte bine. Ti-am simtit vibratia si parerea mea e ca vibrezi la un nivel inalt. Acest lucru mi se pare vital pentru proiect, pentru ca este un proiect puternic, valoros si foarte uman.

Cred in acest proiect, imi place foarte mult conceptul de teatru forum pentru ca porneste de la o dorinta pe care o am si eu: de a ajuta oamenii sa se constientizeze, sa-si vada problemele vii in fata ochilor si sa capete curaj sa le transforme in solutii. Cred ca in orice spectactor ajuns pe scena se va produce o schimbare in bine, cred ca va constientiza ca daca a fost posibil sa rezolve o anu,ita situatie pe scena, in mod cert poate rezolva si cateva dintre situatiile personale care pana atunci pareau fara iesire. Teatrul forum mi se pare un instrument excelent de autocunoastere si de acceptare a complexitatii vietii fiecaruia dintre noi. Imi doresc sa jucam impreuna, imi doresc sa facem bine inpreuna.

Cam atat am avut de spus acum...

Iti multumesc inca o data pentru totJ

Iulia

------------------------------

Am trait aici zile pline de cunoastere si emotii deopotriva puternice si benefice, m-am conectat la voi toti si la mine insami mai puternic decat niciodata, iar in final am simtit cum lucrurile prind contur, cum toata informatia si energia primita de la voi ma echilibreaza si imi reda “sclipirea din ochi”.

Am facut parte dintr-o echipa extraordinar de calda, cu oameni pasionati, talentati, valorosi si foarte prietenosi, o energie imensa. Deschiderea gasita in fiecare dintre voi dragele mele, alaturi de rabdarea si daruirea cu care trainerului nostru Orlando ne-a purtat prin toate etapele cursului ca printr-o calatorie, pentru mine este si va ramane sursa de inspiratie!

Multumesc Orlando! Multumesc fetelor! Va imbratisez cu drag!

Maria

-------------------------------

3 zile intens traite, trup si suflet alaturi de voi! dans printre valuri de emotii, furtuni de idei, energie, si revelatii. am intalnit oameni frumosi, conectati la aceleasi valori. trainerul nostru - inspirational, plin de forta, pasiune, empatic si uman. am primit daruri minunate si am oferit mai departe. am invatat de la fiecare dintre voi. va sunt recunoscatoare si am incredere in povestea noastra!

Simona

-------------------------------

pentru mine a insemnat foarte mult acest training...stii ca  eu am participat si la workshopul casting de acum 2  ani si ceva de cand  eram eu in ultimul an la actorie. Si am facut un spectacol cu voi, cel  cu fata gravida :) mi-a placut mult sa lucre cu voi atunci, dar stii ca  din cauza ca aveam cu Ogasanu repetitii miercurea, cand erau repetitiile  si cu voi, eu intarziam mereu la ora si nu am mai putut sa vin, se  luase proful de mine, ca era ultimul an si trebuia sa ajungem mai  devreme. Apoi a trecut timpul am terminat facultatea, dar voi deja  aveati o echipa si mi-era aiurea sa ma bag eu asa in seama, si am  asteptat omentul potrivit. Inainte sa-mi trimiti invitatie la training  cu 2 zile inainte, ma gandeam mult la inca o sansa si cat de dor imi e  sa mai lucrezi cu tine si cu ramona si sa mai joc cu voi,  acum intelegeam putin mai mult ce faceati voi in inca o sansa. Dupa  training am inteles si mai mult si chiar am inceput sa fac ce mi-ai zis  tu, luni am scris o ora incontinuu , ieri nu am avut cum ca am avut  spectacol, dar azi si maine voi mai scrie in continuare, mi-a facut  foarte bine asta. Eu vreau sa-ti multumesc pentru trainingul oferit si  pentru amabilitatea ta si prietenia de a ma intelege in legatura cu  partea materiala, altfel nu as fi reusit sa vin acum, dar pana pe 15  decembrie ne intalnim, asa cum ai zis si tu si ti-i dau, ma rog la  Doamne Doamne sa-mi vina si mie evenimente accum de Craciun. mi-am facut  si rochita de craciunita:P

Asa sa revenim. Eu imi doresc foarte tare sa invat mai multe de la voi si  vreau din tot sufletul sa lucram impreuna :) si pe teatru si  pe traininguri, pe improvizatie, pe ce consideri tu ca sunt apta, eu  vreau sa invat si vreau sa reusesc ca impreuna cu voi sa aducem bucurie  oamenilor si sa-i schimbam intr-un fel.

Iti multumesc pentru aceste zile frumoase si intense, care m-au tinut acolo  si din care am invatat multe, si care tin sa spun ca in zilele urmatoare  inca ma tineau acolo :) abia ieri am incercat sa ma reculeg si sa fiu  atenta la spectacolul meu, pe care il aveam seara...a fost putin greu sa  ma deconectez, dar a fost ok :) te pup si astept si testimonialul tau  :P

Apropo  ai avut mare dreptate ca nu ma regasesc pe mine si acum incep sa ma  regasesc incet incet ...stiu ca va mai dura putin, dar sunt pe drumul  bun...:)

Multumesc!

Magda

Despre mine

In 2002 m-am intors dintr-o calatorie de 1 an din Italia. Acolo am fost voluntar, trubadur si actor de strada. Nefiind inca actor profesionist, sustineam spectacole in Pietele mari ale Romei si Venetiei impreuna cu alti artisti ai strazi. Imi faceam programare. Era o senzatiei extraordinara sa performez in strada. Spectacolul meu avea 15 minute, dar uneori trebuia sa il fac de 30, pentru ca oamenii nu plecau - ma aplaudau si asteptau conform traditiei spectacolelor de strada - BIS-UL. Eu asa ceva nu aveam. Asa incat trebuia sa inventez pe loc. Bisul trebuia sa fie mai puternic decat finalul spectacolului. Si de cele mai multe ori imi iesea pur si simplu. Lumea ma intreba unde joc, de unde sunt? De curand mi-am dat seama ceea ce faceam la bis.

Intre timp eram student la Politehnica. dadusem acolo sa nu incalt bocancii de armata. Incepusem sa cochetez cu teatrul inca din liceu si nu vroiam sa ma rup brusc un an. Mergeam, pe langa Poli, la Preoteasa, Casa de Cultura, unde faceam teatru.

Sederea in Italia m-a facut sa ma gandesc mult sa dau la teatru. De fapt sederea in Italia, singur, rupt de familie la 20 ani m-a facut sa ma gandesc la multe lucruri. Asadar, m-am intors in tara, m-am retras de la Poli si am dat la teatru. Mi-era frica in schimb de intrebarea "DE CE VREI SA TE FACI ACTOR?". Nu stiam care AR TREBUI SA FIE raspunsul corect. L-am aflat si l-am acceptat cu drag anul acesta.

Facultatea nu s-a dovedit a fi ceea ce ma asteptam eu. Senzatia, magia pe care o simteam in strada, mai ales cand faceam BIS-UL, nu exista nici pe departe. Aici in facultate se pare ca toti stiau mai bine decat mine ce si cum. Unde era magia? Unde era libertatea? Aveam totusi o speranta la Dan Puric in trupa, intrasem si la el cand m-am intors din Italia. M-a numit in fata trupei PASSE-PAR-TOUT "Noul James Dean". Acolo veneam cu propuneri, cream, greseam si o luam de la capat. Era o munca mine. El mi-a zi "Nu da la facultate! te vor strica AIA". Destul de dur, dar am inteles mai tarziu ce vroia sa zica.

In timpul facultati cautam acele senzatii de libertate pe care le dobandisem pe strada. Vroiam sa impartasesc acest lucru.

Incepusem terapia prin teatru cu copiii cu deficiente de vorbire si auz. Am organizat doua mari proiecte culturale la sate pentru copiii din aceste zone, pentru copiii cu deficiente de vorbire si auz: teatru, pantomima, dans, sculptura, pictura, percutie. S-au intamplat lucruri remarcabile in aceste proiecte - unul din copiii satului, considerat de sateni, copilul celui rau si-a recastigat locul in societate. Copiii cu deficiente de vorbire si auz au continuat pe zona artistica - au ajuns sa joace pe scena nationalului. Tot ce faceam era cautarea acelei stari prin impartasirea celor dobandite. Era bine de ambele parti.

Ulterior am creat in Bucuresti un prim festival de teatru de strada... oricum usor, usor parca acel sentiment din 2002 se pierdea. Parca nu mai cautam ceva anume. Eram intr-o oarecare deriva. Teatrul nu mai era ceea ce credeam eu. Trupele de teatru nu erau asa de frumoase precum mi le imaginam. Toti cautau cate ceva. Sau poate toti uitasera ce cauta si se ajunsesesera intr-o stare de ipocrizie.

In 2007 m-am intalnit cu cel mai mare Arlecchino al acestui secol, maestrul FERRUCCIO SOLERI. Avea 77 ani si sarea si dansa ca la 20. M-a selectat sa lucrez cu dansul la workshop-ul despre masti si caracterul mastilor in commedia dell'arte. Mi-a zis "AI CEVA DIN ARTISTUL DE STRADA" - si iar s-a reaprins flacara acelei senzatii. L-am intrebat cum face sa fie atat de frumos si puternic pe scena - "Mi-a vorbit despre energia de a fi", aspect pe care l-am urmat de atunci in tot ceea ce fac.

Din acel moment mi-am indreptat atentia catre regie si psihologie.

Am creat spectacolele fenomen DRUM UP (primul show de percutie si improvizatie din Romania) si INCA O SANSA (o reinventare a teatrului forum al lui Augusto Boal, utilizand tehnici de analiza tranzactionala si programare neurolingvistica). Aceste proiecte au fost invitate in workshop-uri de dezvoltare personala: Bootcamp-urile lui Andy Szekely cu care colaborez de 4 ani de zile si unde am avut sansa sa imi aprofundez studiile. Gratian Sonu si Daniel Zarnescu, Daniela Andreescu. Apoi in Polonia la Lublin si Franta la Nantes prin prooectul GASPARD HAUSER - copilul salbatic al Europei, dupa Peter Handke - un studiu antropologic si psihologic al naturii umane.

Anul 2012, la exact 10 ani de la intoarcerea din Italia am inceput lucrul la LUCRAREA DE DOCTORAT "ALTER EGO SAU CONTRACTUL DINTRE ACTOR SI PERSONAJ" / "Intalnirea cu tine".